Problemele de comunicare şi insuficienta pregătire psiho-pedagogică a profesorilor sunt principala cauză a violenţei în şcoală, indiferent de forma pe care aceasta o ia (elevi-elevi, elevi-profesori, profesori-elevi), arată rezultatele studiului "Violenţa în şcoală", realizat de ISE - Bucureşti & UNICEF (2005) în reţeaua SNI. Dacă directorii de unităţi şcolare, consilierii şi cadrele didactice identifică problema lipsei de comunicare în sânul familiei, elevii o pasează (îmbrâncesc) doar în spaţiul şcolar.
Violenţa în instituţiile de învăţământ nu este doar rezultatul comportamentului turpitudinar al elevilor, ci şi conduita inadecvată a unor cadre didactice - generator de conflicte. Reactivitatea elevilor poate fi influenţată, deopotrivă de factorii individuali, de cei familiali, sociali sau şcolari, însă numai 16,1% dintre consilierii şcolari consideră că factorii psihologici sunt determinanţi, factorii familiali şi şcolari fiind mai importanţi.
AGRESIVITATEA - Relaţia Agresor - Agresat
Comportamentul violent este declanşat de toleranţa scăzută la frustrare (peste 60 %), de dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară, de imaginea de Sine negativă (40 %). În procente de 63 % şi 60 %, directorii şi psihologul şcolii identifică familia ca fiind principala sursă a violenţei. Relaţiile conflictuale în familie, interesul redus al părinţilor pentru copii, familiile dezorganizate sau mono-parentale şi statutul socio-economic scăzut al familiei sunt cauzele familiale dominante ale conduitelor violente ale elevilor. Lipsa de supraveghere a copiilor, în situaţiile în care ambii părinţi lucrează în străinătate, este o cauză mai recentă a violenţei.
AGRESIVITATEA - Meniul Factorial
Deşi cadrele didactice subliniază (apăsat) problema penuriei de comunicare mai ales în cadrul familiei, elevii consideră că violenţa pe care o manifestă la şcoală se datorează mai degrabă dificultăţilor de comunicare cu profesorii care nu sunt deschişi dialogului. Mai mult de jumătate dintre elevi apreciază că unii profesori nu le evaluează corect rezultatele şi peste 40 % acuză impunerea cu orice preţ a autorităţii profesorului. 35,4 % consideră că profesorii nu sunt suficient de bine pregătiţi, iar peste 17 % din elevi semnalează atitudini discriminatorii ale profesorilor, în special faţă de rromi. Violenţa profesorilor faţă de elevi este considerată, de aproximativ jumătate dintre directorii de şcoală, o provocare din partea elevilor, opinie contrazisă de psihologi (100 %), care nu au menţionat elevii ca sursă a comportamentului violent al profesorilor. Această contradicţie se explică prin faptul că un psiholog cunoaşte şi gestionează optim atributele individuale şi de vârstă ale elevului, interpretează corect comportamentele inadecvate ale acestuia. Diferenţa de percepţie explică directiva MEC ce stipulează ca-n fiecare instituţie de învăţământ să existe Cabinete de Asistenţă Psihologică, oferită în special elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice. Violenţa în rândul profesorilor este generată (şi) de insuficienta dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice, care, în opinia psihologilor (87 %) şi a directorilor (52 %), au deficienţe de comunicare cu elevii, nu au competenţe de management al clasei sau au o pregătire psiho-pedagogică insuficientă. O altă cauză a violenţei profesorilor, identificată de psihologi (70 %) şi directori (31,7 %), o reprezintă nivelul scăzut de motivaţie al cadrelor didactice pentru profesia lor.
Dascălii pot deveni violenţi şi pentru că sunt stresaţi sau obosiţi, nu au experienţă didactică suficientă, nu au vocaţie pentru profesia de cadru didactic sau din cauza lipsei continuităţii în activitatea la aceeaşi clasă. Mulţi dintre manageri şi profesori "uită" de forţa motivatoare a Feed-Back-ului pozitiv, a reacţiei izonime. Nu v-aţi întrebat uneori de ce şeful vă critică la cea mai mică eroare, dar este destul de parcimonios cu laudele? Există mentalitatea că eşecul trebuie sancţionat imediat, iar succesul (facil), este considerat drept obligaţie şi astfel pare normal să pedepsim, dar nu şi să încurajăm.
FEED-BACK-ul - Anatema relaţiilor interpersonale
Tinerii consideră că-n România, educaţia şi justiţia trebuie făcute într-un mod mai autoritar. Astfel, copiii ar trebui să fie învăţaţi să fie ascultători şi disciplinaţi (84 %), iar pentru cei care încalcă legea ar trebui aplicate pedepse mai dure (81 %). De reţinut e că cca. 38 % dintre tineri au sugerat o organizare politică mai autoritară, iar 54 % sunt de acord cu pedeapsa cu moartea pentru cei care comit crime oribile.
Lipsa interesului faţă de ce se întâmplă în ţară (41 %) aproape s-a dublat în raport cu statistica precedentă vizând părerea adolescenţilor exprimată în această privinţă. Situaţia poate fi explicată şi prin convingerea tinerilor că pot participa doar în mică măsură la luarea deciziilor locale sau naţionale (aproape 60 %). Ponderea tinerilor care ar vrea să participe la viaţa politică este de numai 10 %. Deşi un procent de 25 % şi-a exprimat dorinţa de a activa într-o organizaţie de tineret, nivelul celor implicaţi efectiv este, în realitate, de numai 9 %.
Ponderea tinerilor care nu fumează (62 %) şi a celor care nu consumă băuturi alcoolice este semnificativă. Statistica rămâne incomodă - minorii beau chiar din clasa a IV-a (Adevărul, 20 februarie 2006). Procentul tinerilor care nu fumează este mai ridicat decât al celor care fumează. Fumatul debutează în principal în perioada liceului (57 % încep între 15 şi 18 ani) sau chiar în ciclul gimnazial (24% încep între 11 şi 14 ani). Mai mult de 70 % conştientizează pericolul consumului de droguri. Lipsa banilor (68 %) şi timpul insuficient (50 %) sunt principalele constrângeri pe care tinerii le afrontează privind petrecerea timpului liber. Zilnic, tinerii urmăresc emisiuni TV şi se întâlnesc cu prietenii. Săptămânal, aceştia citesc ziare (39 %), reviste (40 %), se întâlnesc cu prietenii (42 %), fac sport (34%), merg prin baruri (32 %). Cel puţin o dată pe lună, tinerii merg la petreceri (48 %), în cluburi sau discoteci (34 %), în baruri (34 %), citesc reviste (33 %) şi literatură (31 %). Doar 17 % dintre tineri pleacă în excursii cel puţin o dată pe lună.
Măcar o singură dată pe an, 41 % dintre tineri merg la concerte de muzică modernă (31 %) şi la videograf, iar pentru teatru optează doar 28 % şi-n privinţa muzicii clasice - doar 14 %. Calculatorul şi Inter-Net-ul sunt folosite, de cei mai mulţi tineri, ca instrument de lucru, ca mijloc de informare despre lucruri care manifestă interes pentru ei. În 2005, tinerii au fost mai interesaţi de evenimente cultural-artistice, modă, tehnologii informaţionale. 57 % dintre tineri nu au acasă calculator şi 17 % dintre aceştia sunt conectaţi la Inter-Net. Libertatea individului este considerată o valoare importantă. Doar pentru un procent de 27 %. Tinerii vor părinţi şi guvernatori mai autoritari (38 %), sunt mai conştienţi de riscurile pe care le presupune consumul de tutun, alcool şi droguri (70 %), iar timpul liber, calculatorul şi Inter-Net-ul le utilizează pentru a-şi îmbunătăţi cunoştinţele despre lucrurile care îi interesează. Această imagine este remisă de studiul psihologic ANSIT & CURS (2005).