NOOLOGIA
Miletul - colonie ioniană - reprezintă cel dintâi sediu al ştiinţei europene.
NIDAREA CONCEPŢIILOR
Tales
(VII - V î. H.)
Pitagora
Metempsihoza / Palingenia - migrarea sufletului
Şcoala eleată
Spre deosebire de Heraclit, se voia determinarea a ceea ce există şi nu a ceea ce devine ori nu există. Existenţa = To Einai
Zenon din Elea ≠ Zenon din Citium (ctitorul şcolii stoice)
Spaţiul de străbătut poate fi împărţit la infinit dar atunci mişcarea devine imposibilă pentru că e imposibil de acceptat faptul ca u corp să străbată un spaţiu infinit într-un timp limitat.
Eristica - arta elocinţei
UNIFICAREA CONCEPŢIILOR
(V - 322 î. H - anul când Aristotel moare)
Socrate
Umbla cu picioarele goale tot timpul.
Maieutica - arta de ajuta la naşterea Adevărului
Dihotomia Socrate / Iisus
Fericiţi cei luminaţi de raţiune ≠ Fericiţi cei săraci cu duhul
Nimeni nu e rău cu bună ştiinţă
Morala raţionalistă = virtutea e ştiinţa
Morala eudemonistă = virtutea e fericirea
Antistene
Raţiunea sau ştreangul!
Euclid
Nu putem zice Omul e animal căci ideea de Om nu poate deveni ideea de animal.
Platon
Ideea este obiectul cunoaşterii adevărate iar dialectica e metoda de-a ajunge la cunoaşterea ideii. Lumea sensibilă e fizică. Lumea ansensibilă este metafizică. Itinerariul legitim al cunoaşterii - de la genul suprem (Summa Genera) până la specia de resort (Infima Species)
Idee e substanţa lucrurilor - Tő Óntos őn
Cunoaşterea inteligibilă - episteme (Adevăr / Intelect - Raţiune)
Cunoaşterea sensibilă - doxe (Părere / Percepţie - Imaginaţie)
Adevărul se re-cunoaşte ca anamneză a celor văzute în lumea inteligibilă.
Şcoala peripatetică (locaţia - peripatoi = plopi)
Aristotel
Există 4 cauze universale sau principii holistice
- Forma (To eidos / Morphé) sau esenţa raţională / Materia (Hyle) / Mişcarea / End-ul
Pământ / Apă / Aer / Foc / Eter
Homeomerul contribuie la constituţia fizică a trupului pedantat de suflet (forma / entelehia).
Suflet vegetativ (Threptikon) / senzitiv (Aisthethikon) / raţional (Nous).
Intelectul pasiv efemer (Nous pathetikos)
Intelectul activ etern (Nous poietikos)
Gândirea ipseitală - Nous noeseos
Virtuţile se declară dianoetice.
Natura morală - ethos.
Statul = Polis
Omul e un animal sociabil din fire.
APLICAREA CONCEPŢIILOR
Necesitatea fatală - Tuche - se enunţă fortuit.
(IV î. H. - III d. H.)
Stoici
Teodiceele explică / susţin tot ce e dat să fie pe lume.
Idei creatoare = Logoi spermatikoi
Tot ce nu e virtute sau viciu e un bun indiferent (Adiaphoron) care nu ne priveşte.
Statul lumii = Cosmo-Polis
Epicurei
Ataraxia = liniştea
Clinamen - atomii se întâlnesc fortuit prin deviere spontană validată inetiogen.
Se neagă însă intervenţia în lume a zeilor pentru că şi ei sunt constituiţi din atomi.
Sceptici
Îndoiala = Acatalepsia
Trebuie să ne abţinem de la orice judecată (epoche). Vom apela doar la examinare (skepsis) şi tăcere (aphasie).
Pavel
Apostolul păgânilor - nu impune circumcizia / Postul Negru. Apropierea dintre credinţă (pistis) şi gândire este amorsată.
Gnosticii
Fiinţele spirituale (eonii) reprezintă unitar plenitudinea (Pleroma).
Origene din Alexandria
Spiritul (Pneuma) ≠ suflet (Psyche)
Augustin
Credinţa eretică - manihee (lupta dintre bine şi rău se dă în om)
Dacă mă îndoiesc şi mă înşel, eu exist.
Tu ne-ai făcut Doamne şi neliniştită este inima noastră până nu se va odihni în tine.
Toma d`Aquino
Panteism - Lumea e creată continuu de către Dumnezeu.
Nimic nu există în intelect care să nu fi fost mai întâi în lucruri.
Voinţa liberă se mişcă dintr-un impuls endogen (moveri ex se) spre bine via dispoziţia lăuntrică (synteresis = păstrare).
Pascal
Conflagraţia endogenă a raţiunii - unii au voit să renunţe la pasiuni şi să devină Dumnezeu. Ceilalţi au voit să renunţe la raţiune şi să devină animale.
Rey
Noul gânditor exprimă ceea ce vede şi nu ceea ce conchide. Accentul glisează de pe raţionament pe judecată.
Leibniz
Monada - expresia metafizică a experienţei noastre subiective.
Lumea este doar un derivat - expresia armoniei monadelor între care nu există totuşi comunicare.
Kant
Cunoaşterea - Critica raţiunii Pure
Voinţa - Critica Raţiunii Practice
Sentimentul - Critica judecăţii
Conceptul nu e altceva decât Eul, fiindcă acesta uneşte în Sine determinaţii contra-dictorii (universalitatea / individualitatea). Fiindcă propoziţiile matematice sunt totodată sintetice şi apodictice - necesare / universale - ele nu sunt posibile sau fondate decât pe condiţia ca spaţiul şi timpul să fie intuiţii A Priori. Legea morală e posibilă numai pentru fiinţe raţionale care posedă autonomie sau cauzalitate liberă. Amfibolia conceptelor morale ale reflecţiei - nu avem nici datorii faţă de Dumnezeu pentru că nu avem nici drepturi asupra lui Dumnezeu.
Hegel
Devenirea e cel dintâi gând concret şi prin aceasta cel dintâi concept. În timp ce existenţa şi inexistenţa sunt abstracţii emptizate.
Schopenhauer
Consensus Naturae / 2-sensus Naturae se explică prin tot în toate şi toate în tot - En Kai Pan
Voinţa fiind una fiecare rană pe care o facem altuia ne-o facem nouă înşine.
Sacrotanasia - Nirvana
Avem libertatea să alegem între modurile de-a fi şi nu libertatea de-a alege între diferite acţiuni.
Kierkegaard
Principalul în viaţă este a te câştiga pe tine însuţi, a te agonisi pe tine.
Sigura realitatea e aceea în care insul renunţă la toate posibilităţile şi se identifică cu ceea ce gândeşte pentru a exista în acest gândit.
Bergson
În timp ce pentru alte doctrine Adevărul e descoperire, pentru pragmatism el este invenţie.
Romain
În război nu există victime inocente.