DEFILEUL DUNĂRII
Ilie Purcărete
STAMPE DUNĂRENE
Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1967
După orizontul larg, cu monotonia câmpiilor fără sfârşit ale pustei ungare, în care privirile se pierd ca într-un fel de somnie, după valsul lent straussian, al apelor de culoarea peruzei, Baziaşul - KM 1 al Dunării româneşti - se iveşte ochilor prin explozie. Zarea s-a îngustat într-o clipă, sugrumată de munţi.
Balcanii şi Carpaţii îşi amestecă umbrele sugerând imagini de ere geologice.
Apăsător şi scund până mai adineauri cerul a fost zvârlit în sus la o distanţă imensă. Întregul univers acvatic a devenit fabulos, variat, policrom. Apele sunt negre de umbre, aerul e mai rece şi totodată mai pur, eliberat de aromele toropite ale câmpiei.
Vedem prin binocluri uriaşele scuturi de porfir şi bazalturi, ridicate trufaş spre năvala de ape, dar după o oră descoperim Cazanele Dunării tot acolo, în acelaşi punct - inverosimil statornic. Ţărmurile se sparg în pâlnii de Soare, spre poiene cu flori şi pâraie idilice.
Orizontul s-a strâmtat iar. Din nou suflarea îngheţată a munţilor... Am mai făcut un pas spre Cazane.
O pasăre se roteşte buimac deasupra catargului, apoi dispare în adâncul de lumină voalată a zării.
A plonjat în ape ca o ghiulea.
În locul acela ţâşnesc munţii de calcar şi gresii care ne asediază în câteva clipe. Aerul s-a răcit. Ziua se stinge. O poartă s-a deschis fără veste în urmă-ne, până la cer. Am intrat în Cazane!
Şi de-aici spectacolul luminii... Razele pătrund în rate prin labirintul stâncos.
O clipă mai târziu suntem surprinşi în plină furtună. Totul se petrece aici prin şoc, explozie. Furtuna din Cazane a venit cu toată gama de privelişti a unei năprasnice averse de tropice…
…Aerul aproape irespirabil,
cu niagare de apă întunecând totul în jur, cu orga in crescendo
a tunetelor şi-n plus cu bubuitul ca de explozii al stâncilor, cu
balansul ameţitor al vaporului, cu fulgerele care plantau în
reflexul de ceruri al apelor, somptuoşi brazi electrici violeţi şi
albaştri, desfăcându-şi pe tot orizontul uriaşele crengi de platină
incandescentă.
Dunărea s-a făcut mai îngustă decât Oltul. Fluviul abia dacă mai depăşeşte - în medie - 100 de m.
Uriaşe flori de anafoare fac ca stâncile să danseze ameţitor.
Dunărea cunoaşte aici adâncimi de ocean (Average - 56 de m) depăşind - pe alocuri - 200 de m.
Vasile Nicorovici
DESCRIPTIO ROMANIAE
Editura Sport - Turism, Bucureşti, 1982
România este opera Dunării. Fluviu care i-a dat nu doar un hotar şi un reper în lume, făcând să i se spună Ţara de la Dunăre, dar i-a dat mai ales un spaţiu, şlefuindu-l până la cel din urmă amănunt.
La începuturi Dunărea era despărţită în
2 bazine distincte. La nord-vest - o mare închisă.
La răsărit - Golful Mării Sarmatice…
Între ele - zidul despărţitor - Carpaţii.
A trebuit mai întâi să se zguduie şi să se mişte Pământul. Dunărea a fost nevoită şi capabilă să ia cu asalt munţii.
Aşa au luat naştere Porţile de Fier - Arcul de Triumf prin care noul fluviu îşi face apariţia în Univers.
Fluviul acesta, tulbure şi albastru, năprasnic şi calm, monoton şi muzical n-a existat atâta timp cât n-au existat Porţile de Fier ...
Singurul Defileu de pe Terra unde fluviul taie munţii paralel cu Ecuatorul.
Drama genezei nu s-a putut petrece decât aici, în acest loc, care poartă pecetea convulsiilor dintâi.
Stânca e striată dureros, ca-n chinurile facerii.
Până la apariţia Barajului Porţile de Fier, apele Dunării strânse între munţi, izbite tenace de praguri, îşi redobândeau ţipătul primordial cu care fluviul şi-a făcut apariţia în viaţă. Din când în când prin teribilul Culoar şi astăzi continuă să bată năprasnicul vânt Coşava, ca o întrupare a unor forţe croite pentru o lume cu alte dimensiuni, ciclopice şi violente. Priveliştea Porţilor de la Dunăre implică din perspectiva elementelor, fierul şi piatra colosală, devenite munte. Un munte care se află într-o permanentă luptă cu apa dar şi-n armonie cu ea.
Un munte geometric.
Din
perspectiva mileniilor, însă, Porţile sunt o Replică Istorică. Totul de
jur împrejur e linişte şi încremenire. Perete de beton masiv, Barajul Porţile de
Fier se zăreşte din depărtare doar ca o linie albă. O linie care despică azurul,
al cerului şi-al apei, legând laolaltă munţii de pe ambele maluri. Marile
dimensiuni ale Cosmosului sunt de faţă - Infinitul şi Eternitatea…
Cu puţin timp rămas până la inaugurarea Barajului viteza apei potrivnice a devansat toate recordurile existente în lume - la acea vreme - în domeniul construcţiilor hidroenergetice.
Dincolo
de stăvilarul de beton al Porţilor de Fier te pomeneşti într-un alt orizont
acvatic. Fluviul - crescut de 10 ori - a devenit o imensă oglindă care reflectă
munţii din jur şi cerul. Pentru a-şi schimba culoarea după starea timpului şi
intensitatea luminii… De-a lungul lui, pe malul nordic, zărim un admirabil colan
dublu, printre volutele căruia strălucesc mari nestemate albe. Pe o distanţă de
numai 23 km o mare convergenţă de lucrări de artă - poduri, viaducte, tunele al
căror număr depăşeşte 100!
Ele apar văzute de la depărtare ca nişte mari mărgele albe şi brune care se-nşiră strategic printre stâncile muntelui de jur împrejurul largii suprafeţe de apă.
Pentru cine soseşte pe Dunăre, Orşova Nouă - tipsie de argint între pietre uriaşe şi cer, aşezată în dunga unui Golf albastru ca un miraj al apei - îi provoacă o surpriză. Dar aceasta e cu atât mai mare pentru pelegrinul care apucase a vedea cu ani în urmă priveliştea Orşovei Vechi, cu brazi şi castani, îmbrâncită la capătul unei strâmtori dar mai ales panorama de astăzi în succesiunea cinetică, frenetică a Orşovei în Mers, reprezentând priveliştea unui oraş care se urcă, rând pe rând pentru a reapare cu totul altfel orânduit, cu 10 km mai la nord, pe marginea unei râpe sălbatice...
ORŞOVA – GOLFUL CERNA
Dr. Alexandrina Negrea & Dr. Ştefan
Negrea
DIN DEFILEUL DUNARII ÎN
CHEILE NEREI
Editura Timpul - Reşiţa, 1996
Versanţii se apropie tot mai mult de Dunăre. După Divici (Divić) pintenii lor împung cu roca dezgolită apa fluviului, obligând şoseaua să treacă peste ele. Străbatem astfel cel mai din amonte sector al Defileului Dunării. Ici şi colo, pâraie temporare sau cu apă puţină au tăiat ogaşe adânci în traseul fluviului.
Parcurgând cu vaporul peste 100 de km între porturile Moldova Veche şi Orşova putem admira mai bine decât pe uscat structura ambelor maluri ale Defileului Dunării, acest spectaculos obiectiv turistic desfăşurat între Baziaş (km 1075) şi Gura Văii (km 940).
Folosind o strâmtoare marină din gliocen - miocen care lega bazinele panonic şi ponto-caspic la începutul cuaternarului, Dunărea a dus o luptă titanică de-a lungul timpului cu munţii alcătuiţi din şisturi cristaline şi calcare, pentru ca-n final să rezulte cel mai grandios Defileu european cu pantă accentuată.
De pe vapor, măreaţa Vale a Dunării se impune prin lungimea sa - inedită, înălţimile mari ale abrupturilor de calcar şi masa uriaşă de apă prinsă în strâmtorile din Clisura Dunării. (CLIS - CLIDO = CHEI) (limba elină)
Vasile Bunget
CAZANELE DUNĂRII
România Liberă (Marţi, 14 iunie 2005)
La
intrarea în Defileul Dunării timpul pare oprit spre a desluşi în infinitele
dantelării ale reliefului, tăiate şi zimţuite de ploi, izvoare şi vânturi,
ieroglifa aparţinătoare fluviului, cea care dă farmec acestui spaţiu întins pe
circa 130 de km de la Baziaş la Gura Văii.
De la Cazanele Dunării (acolo există şi case daneze) amatorii pot da o fugă până la Orşova * (unica staţie de cale ferată flancată strategic de 2 tunele care străpung Carpaţii Meridionali - Munţii MH)
Catedrala romano-catolică din ORŞOVA e construită după un
proiect similar cu al celei din Sidney - Australia.
GOLFUL CERNA - ORŞOVA
E-Mail:
DEFILEUL DUNĂRII:
http://www.poze-romania.ro/profilpub.php?coduser=2532
http://www.karpatenwilli.com/images/dia23.htm
http://www.karpatenwilli.com/images/dia24.htm