CONSILIEREA PSIHOLOGICĂ (NON-DIRECTIVĂ)
Abordarea non-directivă în consilierea oferită de specialistul Psiholog are la bază ideile lui Rogers, care au avut o mare influenţă în domeniul sanogeniei mentale / psihoterapiei. Acţionând de pe o poziţie umanistă, Rogers întră în dispută cu teoriile psihanalitice şi behavioriste datorită minimului interes acordat patologiei şi modului de structurare a personalităţii, el aduce ceva nou în domeniul psihoterapiei prin metoda care îi poartă numele sau denumită psihoterapie non-directivă (centrată pe client), model care valorifică în cea mai mare parte resursele clientului fără a intervenii în abisurile conştiinţei individului.
v Caracteristicile relaţiei Client - Terapeut (centrată pe Client)
- metoda este centrată asupra individului şi nu asupra problemei, scopul fiind îndrumarea clientului să atingă o anume maturitate care să-l ducă la o adaptare superioară,
- este accentuat elementul trăit aspectul afectiv având prioritate în faţa aspectului intelectiv (sfaturile nu ajută întotdeauna la rezolvarea unei probleme),
- este importantă situaţia actuală într-o măsură mai mare decât trecutul individului care nu este foarte important pentru atingerea obiectivelor propuse.
v Cadrul teoretic al abordării centrate pe Client
- terapia sau consilierea centrată pe client are la bază modelul personalităţii care subliniază rolul deosebit al dezvoltării sau auto-actualizarea individului. Obiectivul ideal al actualizării este dezvoltarea deplină a personalităţii şi tendinţa de a evolua în direcţia maturizării. Această dezvoltare este rezultatul experienţelor personale care apar doar în relaţie cu ceilalţi. Ştim ca fiecare are nevoie de o imagine de sine pozitivă în tranzacţiile cu ceilalţi, iar persoana dezvoltă o imagine pozitivă condiţionată din exteriorul ei.
v Atitudini specifice în abordarea non-directivă
Rogers consideră că pentru atingerea obiectivelor propuse (schimbarea) sunt necesare 6 condiţii :
a) 2 persoane intră într-o relaţie semnificativă pentru fiecare
b) clientul se află într-o stare de incongruenţă sau vulnerabilitate (defazaj în raport cu Sinele)
c) consilierul asigură clientului o relaţie congruentă şi integrată
d) consilierul acordă clientului o atenţie pozitivă necondiţionată şi acceptă experienţele sale
e) consilierul retrăieşte universul interior al clientului într-o manieră empatică
f) clientul este disponibil să accepte mesajul consilierului
Tehnici propuse de Rogers:
- clarificarea sentimentelor / acceptarea incondiţionată / reformularea mesajului clientului
v Reformularea (Intervenţia verbală non-directivă)
Rolul consilierului este de a reflecta sentimentele şi de a propune reformulări ale mesajelor transmise de client. Tipul de influenţă exercitat de psiholog se numeşte facilitare. Reformularea permite conştientizarea treptată a ceea ce se produce, fiind un factor stimulativ. Reformularea presupune exprimarea cu alţi termeni mai concis sau mai explicit a ceea ce spune clientul . O reformulare este eficientă atunci când clientul este de acord cu ea. Consilierul face din client un partener pentru că reformularea implică şi o reflexie activă din partea consilierului.
1) Reformulare-reflectare
Ex. P- …şi eram foarte îngrijorat…
C-…înţeleg, erai foarte îngrijorat…, vrei să spui că felul cum te trata te-a pus pe gânduri?
2) Reformulare cu inversarea raportului Figură - Fond
Ex. P-…sunt singurul din clasă care nu face nimic bine niciodată…
C-…după părerea ta toţi ceilalţi se descurcă mai bine decât tine ?
3) Reformularea - clarificare
Ex. C- …colegul meu crede că doar el contează, că numai el are ceva de spus, monopolizează toată conversaţia iar eu pot să mă retrag…
P- …problema ta nu sunt manierele colegului, ci faptul că el te deranjează şi te elimină…
Într-un interviu sau şedinţă de consiliere toate formele de reformulare trebuie utilizate atunci când este cazul astfel încât să se producă schimbarea propusă.
v Abilităţi necesare conducerii non-directive (FINN & ROSE)
Introducerea:
- prezentarea bilaterală
- indicarea scopurilor şi obiectivelor
- asigurarea unui climat confortabil
- adoptarea unui mod deschis de a vorbi
Aşteptarea
- este un comportament non-verbal cu rolul de a atrage atenţia şi interesul clientului
- pauza da posibilitatea clientului să-şi formuleze răspunsurile la intervenţia psihologului
- consilierul foloseşte procedee non-verbale, menţine contactul vizual şi are o voce clară
- consilierul încurajează clientul să vorbească
Întrebările
- se folosesc în principiu întrebări deschise
- se pune o singură întrebare o dată (nu două deodată)
- întrebările vor fi clare şi concise
- se foloseşte vocabularul clientului
Urmărirea verbală
- vizează răspunsurile consilierului la întrebările clientului
- consilierul răspunde prin parafrazări
- se introduce un nou subiect în discuţie
- se cere clientului să continue discuţia
Căutarea concretului
- se cer informaţii mai detaliate, specifice
- consilierul caută informaţii detaliate
- consilierul aduce discuţia abstractă la un nivel mai concret, relevant
Raţionament inevaluativ
- răspunsurile date de consilier nu sunt evaluative (nu emite judecăţi de valoare)
- consilierul răspunde la verbalizările clientului prin afirmaţii sau întrebări cu scopul de a explora sensul comportamentelor sau evenimentelor trăite de client
- consilierul foloseşte confruntarea pentru a indica discrepanţele dintre percepţiile clientului şi ale sale
Reflectarea sentimentelor
- abilitatea consilierului de-a fi empatiza (oral) experienţa subiectivă a clientului
- consilierul reflectă sentimentele pe care clientul încă nu le-a identificat
- consilierul reflectă intensitatea sentimentelor clientului
consilierul identifică stimuli din mediu ce provoacă sentimentele
Implicarea
- subliniază cât timp vorbesc partenerii de discuţie
- clientul vorbeşte majoritatea timpului şi nu consilierul
Alte tehnici utilizate în consilierea sau psihoterapia non-directivă:
a) Ascultarea activă (susţinere non-verbală)
b) Reflectarea (repetiţia ecou, pe un alt ton pentru schimbarea perspectivei asupra evenimentului)
c) Amplificarea (pentru a scoate în evidenţă un aspect pozitiv al situaţiei)
d) Reformularea
Alte condiţii ale dialogului PSIHOLOG - CLIENT
Locul evaluării în subiect - consilierul nu judecă ceea ce spune subiectul, nu evaluează, nu-şi impune punctele de vedere, nu sugerează soluţii, ci doar ascultă, acceptă necondiţionat şi clarifică.
Comunicarea HIC & NUNC - chiar dacă se discută fapte trecute se are în vedere focalizarea comunicării în prezent, adică situaţia este adusă în custodia momentului actual.
Efectele metodei asupra personalităţii
A nu se diagnostica sau categoriza clientul *(Avertismentul Rogers)
BIBLIOGRAFIE:
BĂBAN A. (coord.), 2003
Consiliere Educaţională, SC Psinet SRL, Cluj - Napoca
BĂBAN, A. & PETROVAI, D. & LEMENI, G. (2002)
Consiliere şi Orientare. Ghidul profesorului
Colecţia Educaţia 2000+ , Humanitas Educaţional
BOTIŞ, A. & TĂRĂU, A. (2004)
Disciplinarea pozitivă, Editura ASCR Cluj-Napoca
CHIHAI, A. Practica Pedagogică (2003)
Universitatea de Vest - Timişoara
DÖPFNER, S. (2004)
Ghid de intervenţie pentru copiii cu ADHD, Editura ASCR, Cluj-Napoca
LEMENI, G. (2003)
Orientarea pentru Carieră. Consilierea Educaţională
Editura SC Psinet SRL, Cluj Napoca
MICLEA M. & LEMENI, G. (coord.) 2004
Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru Carieră
Editura ASCR, Cluj - Napoca
PETROVAI, D. & BURSUC, B. (2006)
Rezolvarea de probleme. Metode de Consiliere
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti
ROGERS, C. (2000)
Client - Centered Therapy
Boston - Houghton Mifflin