CABINETUL DE ASISTENŢĂ PSIHOPEDAGOGICĂ (GSI MARINĂ ORŞOVA)
JAPONIA & EVEREST-UL INTELIGENŢEI MONDIALE
Sistemul de învăţământ nipon are o structura 6-3-3-4 (6 ani Şcoala Elementară, 3 ani Gimnaziu, 3 ani Liceu şi 4 Învăţământ Superior). Primele 2 forme de educaţie constituie stagiatura de integrare socială şi prin urmare sunt obligatorii. În cea ce priveşte performantele, japonezii se situează pe primele locuri cu 100 % din populaţie având educaţia obligatorie de 9 ani şi foarte aproape de 0 %, procentul de analfabeţi. Deşi nu este obligatoriu, liceul se bucură de prezenţa a 96 % din populaţie! În marile oraşe acest procent ajunge la 100 %. Acest lucru nu înseamnă ca fiecare îşi permite luxul de-a alege Liceul, majoritatea mulţumindu-se cu a 2-a sau a 3-a variantă din lista preferinţelor. În 1998 erau 98 de universităţi de stat, 53 universităţi publice (finanţate parţial de stat) şi 425 de universităţi private. De reţinut că 46,2 % din studenţii absolvenţă de liceu sunt acceptaţi la facultate (comparativ: 48,6 % în S.U.A, 56,4 % Marea Britanie, 34.3% în Germania). Anul şcolar debutează în aprilie şi cel puţin în licee şi universităţi este structurat 2-semestrial, cu vacanţe de 6 săptămâni în perioada de vară, una de anul nou şi 2 - 4 săptămâni vacanţa de primăvară, de sfârşit de an şcolar. Raportat însă la restul lumii, studenţii japonezii trebuie să rezolve o mulţime de teme în aceste perioade.
Un aspect foarte diferit faţă de universităţile din întreaga lume este că-n Japonia, admiterea la facultate joacă (ţopăie) un rol foarte important, fiind considerată foarte grea, un slogan la modă acum câţiva ani fiind: “4 intră, 5 pică”. Mesajul pe filieră paremiogenă transmitea pe lângă eşecul flagrant al subiectului în cauză, decizia respectivei persoane de-a nu se mai înscrie la acel profil pentru Admiterea din anul proxim ci după o perioadă suplimentară de pregătire. Cei care dorm mai mult de 4 ore pe noapte în perioada admiterii nu vor intra la facultate. Aceasta este formula clasică de inferenţă niponă.
Examenele de admitere constă în 2 probe (examene distincte), unul identic la nivel naţional (cvasi-Bacalaureat), dar şi examinarea instituţiilor în parte (de profil). Concurenţa pentru a intra în universităţile de prestigiu este acerbă. Foarte mulţi tineri încearcă 2 - 4 ani la rând. În această perioadă aceştia învăţa în scoli suplimentare (fenomen ce se-asemănă cu meditaţiile particulare la noi, însă puţin mai organizat, despre care voi discuta puţin mai jos).
Din 1985 a început să funcţioneze şi sistemul de învăţământ la distanţă, prin înfiinţarea unei universităţi (University of the Air) de către Fundaţia British Open University, finanţată 70% de către stat.
Studiile superioare se plătesc. Taxele sunt mult mai mici la universităţile de stat. Există de-asemenea şcoli primare, gimnazii şi licee particulare care necesita taxe de şcolarizare.
Taxele la o universitate de stat variază în jurul sumei de 500.000 Y (5.000 $) pe an, iar în cazul universităţilor private suma poate fi dublă. Un procent infim de studenţi de la universităţile de stat beneficiază de burse ori de scutirea taxei de studii, exclusiv pe principiul performanţei.
Cu un an înainte de terminarea universităţii, începe febra căutării slujbei (job-hunting). Asta conduce ca majoritatea studenţilor să-şi cunoască locul de muncă până să termine facultatea. Surprinzător este că aproape 100 % se angajează în cadrul Companiilor, preferând să nu demareze pe cont propriu .
JAPONIA & DEFICIENŢELE DIN SISTEMUL NATIONAL DE ÎNVĂŢĂMÂNT (SNI)
Indivizii produşi au devenit mai puţin capabili să judece şi să ia decizii singuri, au devenit mai puţin inovativi şi setea de cunoaştere s-a diminuat, cunoaşterea devenind o povara (obligaţie) asumată în schimb cu o maturitate pertinentă de minori. Nu gratuit se explică astfel de ce mulţi adolescenţi preferă să-şi părul gri! (culoarea presenectuţii / senectuţii). Aceste aspecte se manifestă prin refulările adolescenţilor - violenţa în şcoli crescând simţitor în ultimii ani, ajungându-se deseori la … crime.
Primele decizii au fost deja luate. S-a scurtat săptămâna la 5 zile de şcoală cu 6 ore / zi.
Totuşi, studenţii şi elevii, sunt
forţaţi de societate sa înveţe pentru a ajunge în universităţi, deci după
6 ore pe zi de şcoală, aceştia mai studiază la şcoli suplimentare
(“Cram-Schools”) (2 până la 5 zile pe săptămână câte 2 sau 3 ore).
Aceste şcoli suplimentare (JUKU) s-au dezvoltat enorm. Legal, oricine poate înfiinţa o asemenea şcoală.. Absolvenţii de liceu, pentru examenele de admitere ale universităţilor constituie lotul acestor instituţii de învăţământ. Profesorii clasici susţin că studenţii nu sunt atenţi la ore şi de-aceea e nevoie de ore suplimentare. Părinţii însă apreciază faptul că acest timp aditiv impus copiilor îi scuteşte de alte griji şi responsabilităţi.
Dacă admiterea la universităţi necesită un efort exagerat, terminarea acestora solicită, uneori, doar prezenţa. Există totuşi o oarecare libertate a profesorilor de stabilire a metodelor de examinare, însă, aşa cum s-a văzut, în şi pentru majoritatea cazurilor privind NU admiterea la facultate ci absolvirea ei, prezenţa rămâne şi revendică punctul forte.
Este o privelişte normală ca 15 % din studenţii care iau parte la un curs să doarmă ... !